Povestea persoanelor cu dizabilităţi este o poveste de viaţă, trăită pe margini. Istoria persoanelor invalide, de cele mai multe ori ţintuite la pat, este în mare măsură o istorie de tăcere, pentru că aceste persoane uneori sunt marginalizate chiar şi de cei apropiaţi. Dacă se judecă valoarea unei vieţi după criterii de eficienţă, de productivitate, de economie, societatea ar fi determinată să suprime viaţa persoanelor cu dizabilităţi, care nu doar că nu sunt rentabile, dar costă foarte mult pentru că necesită multe îngrijiri.
Viaţa Eufroseniei Viunic s-a schimbat treptat, o dată cu trecerea anilor. La vîrsta de 57 de ani este ţintuită la pat. Mereu se află în grija soţului în vîrstă de 58 ani, care la fel este invalid de gradul II. Ambele persoane beneficiază de pensie alimentară, în mărime de 500 de lei şi compensaţie lunară de 18 lei. Aceast mod de viaţă a familiei Viunic este unul deosebit, trăind cu speranţa zilei de mîine, că poate cineva îşi va aminti de ei.
Sincron: Viunic Efrosinia,invalidă gr. II, or.Floreşti
În clipele ce urmează, vom afla care este părerea doamnei Angela Mutruc, şef-adjunct Asistenţei Sociale din or. Floreşti, despre aceste persoane.
Sincron: Angelina MUTRUC, şef-adjunct al direcţiei Asistenţei Sociale din or. Floreşti
Istoria Serafimei Guţu, este pregătită de către televiziunea FlorTV în cadrul campaniei media, dedicată zilei de 4 decembrie, ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi
